Leul s-a-mbrăcat odată

Într-o piele de măgar, Să colinde ţara toată Din hotar până-n hotar, Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători) Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători.

Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng Ca un biet măgar nătâng, Nişte lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc.

– Staţi, mişeilor! Ajunge, – că vă rup în dinţi acuşi! (Strigă leul, apărându-şi pielea cea adevărată.) Astfel vă purtaţi voi oare cu iubiţii mei supuşi?…

Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată, Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi.

– O, măria-ta! Iertare! Zise cel mai diplomat, – Semănai aşa de tare C-un măgar adevărat!…

Podden och tillhörande omslagsbild på den här sidan tillhör Costina Cheyrouze. Innehållet i podden är skapat av Costina Cheyrouze och inte av, eller tillsammans med, Poddtoppen.