În liniştea de aur a serii, omul ară…
Şi plugul greu, şi boii, şi el, par jucării
De lemn pe şahul negru şi verde din câmpii:
Deasupra lor domneşte un cer de primăvară.
În brazda răsturnată, din care germinară
Atâtea azimi albe – dar pentru alţi copii,
Adânc înfige fierul, şi-n gânduri cenuşii
Se-opreşte, frânt în două de truda seculară.
Dar n-a văzut alături, tovarăşa mai mică,
Pe-o iarbă, cum îşi duce necazul o furnică,
Precum nici ea într-ânsul n-a bănuit un zeu.
Şi-acum când noaptea şterge furnică, om şi zare,
Nici unul nu presimte în cer pe Dumnezeu
Ce ară, orb ca dânsii, întinsa înstelare.
Podden och tillhörande omslagsbild på den här sidan tillhör
Costina Cheyrouze. Innehållet i podden är skapat av Costina Cheyrouze och inte av,
eller tillsammans med, Poddtoppen.
