Constantin cel Mare: părintele Europei creștine

Persecuțiile romane la adresa creștinilor au continuat sub Dioclețian, Deciu și Galeriu. Până-n ziua de 28 octombrie a anului 312, când generalul Constantin îl înfrânge pe cumnatul său Maxențiu chiar aproape de Roma, pe podul Milvius. De la harnicul Lactanțiu până la onctuosul Eusebiu al Cezareei, istoricii ecleziastici au relatat experiența supranaturală a vederii Crucii luminoase pe cer, însoțită de mesajul: „În acest semn vei învinge!“ (in hoc signo vinces sau ἐν τούτῳ νίκα). Zdrobind cavaleria trupelor adverse, Invictus Constantinus a dobândit la numai 40 de ani domnia absolută asupra întregului Imperiu Roman de Apus. Contrar opiniei larg răspândite astăzi în rândul detractorilor creștinismului, el n-a abolit cultele păgâne, fiind mai curând avocatul libertății religioase, atât pentru creștini, cât și pentru păgâni.