Despre cine vrem să devenim e relativ ușor de vorbit. Despre ce lăsăm în urmă ca să devenim persoana aceea nu vorbește aproape nimeni.
Și exact acolo se împotmolesc mulți oameni. Nu pentru că nu își doresc schimbarea, ci pentru că nu se așteptau ca fiecare transformare să vină și cu un rămas bun.
Episodul de azi continuă conversația din episodul 240 - ”De ce versiune a ta au nevoie obiectivele tale din acest an” și se uită la partea mai puțin spectaculoasă a transformării: despărțirea de cine ai fost.
Vorbim despre:
de ce schimbarea e grea chiar și atunci când ți-o dorești foarte tare și de ce nu e o problemă de disciplină sau voință;
ce lăsăm de fapt în urmă - nu doar joburi, roluri sau orașe, ci feluri de a gândi, feluri de a lua decizii, comportamente și scuze;
de ce perfecționismul, people pleasing-ul și munca în exces nu sunt defecte, ci strategii care și-au făcut treaba și acum ne-au rămas mici;
doliul care însoțește orice închidere de capitol, chiar și unul dorit și ales cu toată asumarea;
ce se schimbă când, în loc să te lupți cu versiunea ta veche, îi mulțumești și preiei tu conducerea de acolo.
Întrebările din episod, pe care să le iei cu tine:
Cine m-a adus până aici și pentru ce îi sunt recunoscătoare?
De ce încerca să mă protejeze?
Ce continuă să-mi ofere?
Ce nu mai am nevoie să duc cu mine de aici încolo?
M-aș bucura să îmi dai de veste că ai ascultat episodul, dacă ți-a plăcut și dacă te-a ajutat. Și apreciez dacă alegi să îl distribui sau să îl dai mai departe către 2-3 persoane apropiate ție.
Podden och tillhörande omslagsbild på den här sidan tillhör
Cristina Oțel. Innehållet i podden är skapat av Cristina Oțel och inte av,
eller tillsammans med, Poddtoppen.
