Am vorbit cu poeta Gabriela Feceoru despre poezie, despre asumare şi necesitate, despre feminism şi cum se strecoară viaţa, pur şi simplu, printre versurile pe care le scrie. Gabriela Feceoru scrie o poezie foarte onestă şi directă - uneori e ca un duş rece de care nu ştiai că ai nevoie. Sigur, foarte inconfotabil, dar tocmai de aceea adevărat. Am vorbit despre minimalismul din Blister şi iubirea din vorbesc din nou pozitiv şi din nou pozitiv (ed. Charmides), despre blândeţea din Aştept primăvara şi vine - Dragoş (Casa de Pariuri Literare) şi cum toate acestea au dus la cea mai sinceră carte pe care a scris-o şi ultima publicată, Vax (ed. Charmides). Gabriela scrie şi despre maternitate şi relaţii toxice, tematici explorate incisiv în eseul publicat în antologia Singuraticele (ed. Neverland, coord. Anca Zaharia). În tot ce scrie, mi se pare mereu atentă la femeie - la trupul ei, la nevoile şi libertăţile ei. Scrie o poezie de care simt că avem mare nevoie azi.
Podden och tillhörande omslagsbild på den här sidan tillhör Ramona Boldizsar. Innehållet i podden är skapat av Ramona Boldizsar och inte av, eller tillsammans med, Poddtoppen.
